Uneori DNA poate produce mai mult rău țării decât infractorii pe care-i anchetează
Poate că ați auzit de ancheta de la Constanța unde DNA a cerut sistarea lucrărilor de înnisipare a plajelor afectate de eroziune, pe motiv că au fost depistate nereguli. S-a spus în presă că în nisipul pe care giganticele aspiratoare îl scot de pe fundul mării și pe care-l duc pe conducte tocmai pe mal au fost depistate monede antice și că vinovați sunt cei de la Apele Române care nu au făcut o amănunțită cercetare arheologică la fața locului, adică sub apă. Prin acest articol vreau să cunoașteți și alte lucruri despre acest subiect, care, nefiind îndeajuns de profund discutat, va produce pierderi mari României. Iată câteva detalii importante:
- Platforma continentală a litoralului românesc al Mării Negre este sit arheologic protejat cu începere din 1990. Pe plan european a fost introdusă o astfel de categorisire mai înainte chiar cu vreo zece ani, întrucât scafandreria de agrement a devenit cu începere din 1980 ceva comun, comercializarea echipamentelor de scufundare extinzându-se masiv și alimentând pasiunea pentru abisul marin. Modalitatea de a preveni pirateria a fost interzicerea prelevării artefactelor găsite pe fundul mărilor Europei, dacă cel care face această prelevare nu are statut recunoscut, de arheolog subacvatic specializat și autorizare în acest sens. În perioada comunistă, unde controlul era unul foarte strict de teama emigrărilor clandestine, nici nu se punea problema ca scufundările să se facă la voia întâmplării și, automat, prelevările de artefacte de pe fundul mării să fie la îndemâna oricui. De aceea abia după Revoluție s-a pus această problemă.
- Orice intervenție asupra solului și subsolului submers trebuie supravegheată arheologic. Intră aici extracțiile de hidrocarburi și prelevarea nisipului pentru lărgirea plajelor.
- Supravegherea/cercetarea arheologică submersă se realizează obligatoriu printr-o instituție cu profil muzeal, cu personal calificat, atestat şi înscris în Registrul arheologilor și specializat în arheologie subacvatică.
- Cercetarea subacvatică este dublu condiționată: o dată de brevetarea în scafandrerie a personalului și doi, de autorizarea pentru activități arheologice subacvatice. Autorizarea în scafandrerie este în apanajul MApN. Este implicată Armata Română din motive de securitate, nu din motive ce țin de arheologie. Cineva care are voie să facă scufundări de mare adâncime în România are de fapt permisiunea doar pentru scufundări în profunzime, nu pentru prelevat artefacte de pe fundul mării sau de făcut alte activități specifice arheologiei.
- În prezent la nivel național există o singură stuctură (laborator) insuficient calificată, în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța. Unitatea este fără scafandri brevetați, neautorizată de MApN, avertizată în scris de către Centrul de Scafandri cu interdicție la scufundare. Aceasta a „externalizat” serviciile auxiliare cercetării subacvatice. Adică a externalizat către scafandri licență de scafandru recreaționar, FĂRĂ pregătire și autorizare de arheologi. Deci, axați pe distracție…
Acesta este contextul în care DNA a descoperit că nu s-a făcut descărcare arheologică adecvată la extragerea nisipului de pe fundul mării. Problema este însă și mai mare! În ciuda legislației foarte clare, pentru descărcări arheologice submerse s-a apelat frecvent la firme private de scafandri (plonjori) care nu aveau dreptul de a face activități arheologice submerse și, în mod normal, DNA-ul ar putea să conteste mai toate descărcările arheologice submerse petrecute în România de foarte mulți ani. De ce nu a observat nimeni aceste probleme? Câți foști șefi ai Muzeului din Constanța ar putea fi acuzați? De ce a fost lăsată ani la rând să se producă o ilegalitate clară? Dar, mai ales, care e vina Apelor Române, dacă problema este la Ministerul Culturii? La aceste întrebări se poate răspunde după o anchetă întinsă pe ani de zile! În timpul lungii anchete, înțelegem din atitudinea DNA, este interzisă campania de salvare a plajelor României prin aducerea de nisip de pe fundul Mării Negre. Tradus în bani, România ar pierde sute de milioane de euro obținuți din bugetul UE pentru această activitate. Unde se duc acești bani pierduți de România? Vor fi relocați la alte țări, care țări fie nu au încălcat legislația locală, fie nu au făcut atâta caz de o epavă descoperită la extragerea nisipului după o cercetare arheologică deficitară. Cu alte cuvinte, România prin Ministerul Culturii, pierde sute de milioane de euro pentru o lucrare de interes public foarte importantă, dar blocată fiindcă DNA a sesizat cu întârziere o problemă. Când a fost aceeași problemă de ordin arheologic la companii private de extragere a petrolului și gazului din Marea Neagră DNA nu a mai semnalat ilegalitatea. Companiile private suportă din banii lor lucrările de descărcare arheologică. Când e să piardă statul român DNA ajută la pierderea fondurilor UE, când este să piardă companiile private banii lor, DNA nu mai vede ilegalitatea.
(va urma)
Hits: 605