Fix de Centenar, statul român e în stare să dea Ardealul unor criminali (episodul 1)

Nicăieri în lumea civilizată criminalii de război nu se bucură de considerația pe care o primesc în România. La o sută de ani de la Unire cei care i-au prigonit pe românii transilvăneni sunt răsplătiți într-un mod vădit ilegal. Începem astăzi un serial al retrocedărilor ilegale din Transilvania, din care veți vedea cum guvernanții noștri își bat joc pur și simplu de memoria eroilor români care au luptat pentru Unire și sunt în stare să-i „decoreze” pe ucigașii lor.

Cazul Banffy, criminalul de război ajuns în 1940 Ministrul Agriculturii al Ungariei

Daniel Banffy a fost unul dintre maghiarii care au instigat la crimă împotriva populației românești din Ardeal, o dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Viena. În rezoluția de condamnare a acestuia, din dosarul 2241/1952 se spune clar: „În luna septembrie 1940, cu ocazia intrării trupelor maghiare în comuna Lunca Bradului, în urma cedării Ardealului de Nord, inculpatul Banfi Daniel a rostit discursuri incendiare la adresa românilor, ațâțând populația maghiară împotriva celei românești.” Crimele care au urmat unor astfel de discursuri au fost de o cruzime pe care și un regizor de film s-ar jena să o prezinte în cinematografe. Ca atare, Daniel Banffy a fost condamnat cu următoarea sentință: „Pentru săvârșirea de instigare la crime contra umanității prevăzută de art.3 lit.c) din Decretul nr.207/948 combinat cu art.120 Cod penal, cu aplicarea art.257 pct.1 lit.a) Cod penal, condamnă pe acuzatul Banfi Daniel, fost domiciliat în Dej, și astăzi dispărut, la opt ani muncă silnică și zece ani degradare civică…Dispune confiscarea averii și obligă să plătească 100 lei cheltuieli de judecată.”

În ciuda acestei condamnări, în ciuda faptului că la dosar au fost adunate mărturii ale românilor care au suportat maltratările la care Bannfy s-a făcut părtaș prin instigările sale, după Decembrie 1989 trei doamne urmașe ale acestui grof, Bethlen Ana, Bethlen Susana și Szentkuti Eva au cerut retrocedarea a peste 9300 hectare de teren ce au aparținut condamnatului. De doisprezece ani în instanțele românești se ține un proces pe tema dacă averea lui Banffy se poate retroceda sau nu, având în vedere că acesta a fost considerat criminal de război de o instanță judecătorească din 1952. La un moment dat au și câștigat în instanță retrocedarea averii criminalului. Mărturiile depuse în 1952 și amintirile atrocităților comise în 1940 asupra populației românești, amintiri vii și azi, cât și legile penale internaționale nu au fost în măsură să anuleze repede pretențiile urmașelor lui Bannfy.

Ministrul Daniel Bannfy era stăpânul terenurilor din Ardealul de Nord

Statul român, reprezentat de Guvernul României, ar putea să facă un minim demers care ar lămuri și mai mult cum stau lucrurile cu Bannfy Daniel. O simplă analiză asupra trecutului lui Bannfy arată că acesta a fost pus Ministrul Agriculturii în Guvernul Ungariei în perioada 1940-1944. Oare întâmplător? În mandatul acestuia guvernul de la Budapesta a început o prigoană asupra românilor, luându-le terenurile sub diverse pretexte. O parte din aceste terenuri și le-a însușit chiar ministrul de atunci. Articolul 4 din decretul 52 dat de Guvernul Ungariei în 1941 conferea puteri discreționare ministrului ungar al Agriculturii din acele vremuri: „Imobilele de exploatare agricolă sau forestieră aflate pe teritoriile reintegrate pot fi dobândite de persoane care nu sunt cetățeni maghiari dacă ministrul agriculturii și ministrul apărării și-au dat acordul comun pentru dobândirea imobilului specificat conform cărții funciare.” Iar la Articolul 5 e inserată o putere discreționară și mai mare: „Ministrul agriculturii poate uza de dreptul de preempțiune al statului, respectiv de dreptul de preluare a arendelor în scopuri de politică funciară, pentru orice imobil de vânzare sau de arendat printr-un act juridic încheiat înainte de intrarea în vigoare a prezentului decret”. Devenise stăpânul terenurilor românilor din Ardealul capturat prin Tratatul de la Viena, după ce solicitase masacrarea românilor. Mai întâi a fost părtaș la crimele odioase, apoi a ajuns să decidă, ca ministru al Agriculturii, cum terenurile etnicilor români sunt de fapt ale statului maghiar. În cazul în care nu le lua chiar ministrul Agriculturii, ca cetățean maghiar ce voia să curețe Ardealul de români.

Procesul averii lui Banffy este o rușine pentru statul român. Un astfel de caz se putea tranșa rapid în instanță și putea fi dat ca exemplu elevilor cu ocazia Centenarului. Unirea nu a fost un moft, Unirea românilor a fost o necesitate. Altfel transilvănenii români erau sortiți foametei, umilinței, batjocurii și chiar morții, de către unii etnici maghiari. Se simte și în zilele noastre în acțiunile urmașilor unor criminali reverberația relelor intenții pe care aceia le-au avut.

(Va urma)

Hits: 508