Cei 3.000.000 de semnatari ai petiției pentru referendum ar putea să-i înfieze pe cei 57.000 de copii orfani din România

În România sunt în jur de 57.000 de copii în orfelinate. „Referendumul pentru familie” a început să fie numit „referendumul pentru copii”, în ideea că ar putea ca unii dintre acești copii să fie adoptați de cuplurile de homosexuali, ceea ce, susțin inițiatorii referendumului, ar fi o catastrofă pentru bieții micuți. Adoptarea de către un cuplu gay a unui copil român este o supoziție, s-ar putea petrece în viitor. În prezent însă, nu unul, ci 57.000 de copii români instituționalizați deja trăiesc o dramă pe care nu o vedem, nu o supunem discuțiilor în presă, nu o trecem pe flyere publicitare de pus în ușa alegătorilor , nu facem referendum de 43.000.000 euro ca să înceteze. Drama aceasta ar putea înceta ușor dacă din cei 3.000.000 de semnatari ai petiției pentru referendum s-ar găsi 57.000 de familii să-i înfieze. 57.000 de familii de români creștini, cu adevărat creștini ortodocși, cred că se pot găsi pentru a goli de chin orfelinatele din România!

Mi-a povestit o prietenă care a înfiat doi copii, pe lângă cei trei naturali ai ei, că fetița pe care a adoptat-o pe când avea 7 ani a refuzat să doarmă în pat în primele zile, se băga să doarmă în șifonier. A dus-o la psihilog și astfel a aflat că ani la rând copila dormise la orfelinat într-un dulap, de teamă să nu fie violată de copiii mai mari sau de vreun nene care lucra pe acolo. Se întâmplase cu alți copii…  Exemplele ar putea continua. Dar aș vrea să pun accentul pe cea mai mare suferință a bieților copii instituționalizați: aceea de a nu avea o familie. Referendumul acesta se cheamă „pentru familie” sau „pentru copii”. Vă rog pe cei 3.000.000 de semnatari ai petiției pentru referendum să faceți o fericită combinație a celor două denumiri și să vă uniți pentru un demers mai important decât cel pentru modificarea actuală asupra Constituției. Mai important decât acest referendum este o acțiune națională de adoptare a tuturor acestor copii, ce se poate numi „Familii pentru copii”. Nu e nevoie de referendum pentru aceasta, e nevoie doar de suflet. Referendumul „pentru familie”, „pentru copii” a născut o mare dezbinare între români. Acțiunea de adopție națională ar închide rana deschisă în mințile românilor de discuțiile contradictorii legate de statutul căsătoriilor în România, ar obloji rana din inimile bieților copii orfani.

Legea adopțiilor în România este încă stufoasă. Copilul trebuie declarat adoptabil doar după ce e părăsit cu anii de toți din neamul lui, deci după ce se simte rău de tot singur pe lume.  Dacă un om își abandonează câinele pe stradă, se găsesc rapid alți oameni să-l ia și să-l îngrijească, îl aduc în curtea lor, în casa lor. Dacă un om își abandonează puiul propriu de ce întârziem să-i găsim o casă, o familie unde să crească? Nu ai voie să-ți lași copilul mic singur într-o mașină, nu ai voie să-l lași singur acasă, dar ai voie să-l abandonezi cu lunile într-un orfelinat… Oricine își abandonează puiul o lună de zile într-un orfelinat ar trebui decăzut din drepturile parentale și acel copil ar trebui să fie automat declarat adoptabil. Personal am făcut demersuri la premierul Tudose să simplifice legislația în acest sens. Din păcate nu s-a mai realizat simplificarea traseului adopțiilor. I-am scris unui ministru din actualul guvern, care are în neam o străbunică ce a fost adoptată când era copilă și care a născut zece prunci și ar mai fi făcut și alții dacă nu ajungea la o vârstă înaintată, acel ministru fiind urmașul unuia din copiii străbunicei ce fusese înfiată. Am sperat ca el să facă ceva pentru simplificarea legii adopțiilor de copii. Nu am văzut niciun gest schițat din partea lui. După ce trece referendumul care va face imposibile niște viitoare adopții de copii de către cupluri gay poate se vor ocupa politicienii, societatea civilă și presa de o reală suferință, aceea a copiilor părăsiți de părinți în orfelinate. După ce „rezolvăm” cele câteva posibile adopții de către homosexuali, o fi vremea să fim români buni creștini cu cele mai năpăstuite suflete, din prezent, în România reală, nu într-o Românie ipotetică. În familia mea avem trei copii, ai noștri. Eu și soția vom fi bucuroși să înfiem un al patrulea copil. Ar fi o mare realizare națională dacă în termen de un an ar fi înfiați toți copiii astăzi instituționalizați. Măcar din cei 3.000.000 de români semnatari ai petiției pentru referendum dacă s-ar găsi 57.000 de familii care să adopte copii, s-ar pune piatra de temelie pentru o nouă Românie. Construcția țării, până a avea autostrăzi și alte betoane, se face din interior, cu liantul nevăzut care leagă conștiințele. Cu iubire.

Alexandru Căutiș

 

PS:

Voi merge să votez la referendum și voi vota DA, chiar dacă nu-mi place acest referendum. Nu-mi place fiindcă nu rezolvă o problemă stringentă a țării. Nu-mi place fiindcă știu că este folosit politicianist pentru a nu mai putea organiza curând un referendum care să clarifice ce-și dorește populația României în privința legislației penale. E manevra penalilor din Parlament și a avut ca sprijin inacțiunea președintelui Iohannis. Președintele putea propune oricând anul acesta un referendum pentru Justiție. Acum îi este imposibil să o mai facă. Modificarea în rău a legislației penale va afecta mult mai mulți români decât ar afecta câteva căsătorii gay. Nu se înghesuie să se căsătorească în zilele noastre bărbat cu femeie, de ce s-ar înghesui să se căsătorească homosexualii, credeți că ei sunt mai familiști?! Cu toate acestea votez DA fiindcă am avut ocazia unică să vorbesc cu un mare istoric român, foarte cunoscut și am aflat un lucru din viața lui care mă determină să votez astfel. Istoricul era un bărbat bine, viril și la bătrânețe, cu faimă de cuceritor de femei frumoase. Cu toate acestea a fost părăsit de soția cu care avea un copil fiindcă aceasta, soția, s-a cuplat cu altă femeie. Mai rar așa ceva! Niciodată istoricul nu a povestit în memoriile sale motivul despărțirii. Nu dau numele istoricului. În discuția cu el am observat că accepta situația, deși nu-i convenea, o trata ca pe un accident nefericit. Ținea legătura cu fosta soție, a vorbit jovial cu ea la telefon de față cu mine, nu o desconsidera, dar i se părea fără sens să spună public despre schimbarea ei de preferințe în materie de relații intime. Așa ceva nu se povestește, anumite derapaje de acest tip, care pot stârni din partea semenilor reacții acide, într-o direcție sau alta, trebuie tratate cu discreție. Ce se abate de la calea naturală trebuie privit ca excepție, acceptat ca excepție și nu vânturat public. Accept atracția ce există în cuplurile gay, dar nu pot accepta să fie privită ca fiind naturală căsătoria dintre homosexuali.

 

 

 

Hits: 785

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *