Discursul despre unire al președintelui PNL ar trebui în primul rând înțeles de peneliști

De câteva luni mai mulți peneliști din eșalonul doi al partidului își freacă mâinile de bucurie și salivează numai când aud cuvântul “plagiat”. Demisiile în urma așa-ziselor scandaluri de plagiat ar fi șansa ca cei fără merite să acceadă la conducerea PNL. Ar fi a patra schimbare de președinți din vârful partidului în ultimii trei ani. “Nici cât un mandat parlamentar nu ține șefia liberalilor”, va gândi electoratul acela de dreapta, care are nevoie de predictibilitate, că mediul privat nu funcționează pe bază de electro-șocuri. Cei care doresc azi schimbarea conducerii PNL nu vor face decât să mai micșoreze din importanța acestui partid, îl vor face să devină cel mai labil partid – Partidul Național Labil. Un fel de foc de artificii din care țâșnesc an de an noi și noi jerbe, scântei, facțiuni. Ideea coaliției guvernamentale a propus public “calmul”, “pacea parlamentară” ca o contrapondere la acțiunile debile ale politicii criminale ale Rusiei. În spațiul public, chiar cu ocazia “Micii Uniri”, de la vârful PNL tot despre “calm” s-a dat un mesaj. Nu e vremea de alte războaie, mai ales de războaie mici și în care toată lumea pierde. Să ajungi în 2023 liderul unui PNL scindat si mai mult, rupt în bucăți si mai multe, nu prea e un mare câștig. Dacă se spune “calm”, de ce unii șoptesc la urechea colegilor alt cuvânt, care ajunge, ca la “telefonul fără fir”, să fie răstălmăcit până se transformă în “complotăm”? Se spune “unire” și se răstălmăcește în “despărțire”, se spune “responsabilitate” si se răstălmăcește în “profitabilitate”, se spune “onoare” și se răstălmăcește în “scindare”, se spune “europenizare” și se răstălmăcește în “rusificare”.

Hits: 0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *