Din punct de vedere politic, România este în situația din perioada interbelică

Probabil că majoritatea celor care citiți aceste rânduri considerați anii interbelici ca fiind o perioadă de toată lauda pentru România. Câți oare dintre români realizează că se află azi, în 2024, într-o situație similară lui 1924 sau 1934? În primul rând ne aflăm în pragul unui nou război mondial. Un ceas care a ticăit vreme de două decenii în perioada 1920-1939, numără cu zgomot și azi secundele până ce o nouă catastrofă mondială va izbucni. Din nou, ca și în secolul trecut, România se află la granița conflictului, între două lumi care își dau semnale de război. Pe plan intern, atunci și acum, politica partidelor nu este nici ea scutită de efectele frisoanelor ce zguduie planeta. În perioada interbelică s-au constituit, în 20 de ani, 29 de guverne de diverse compoziții. S-au făcut asocieri și s-au desfăcut asocieri, o vânzoleală ca și azi. Cele 29 de guverne din interbelic au fost:

Guvernul Alexandru Marghiloman (5 martie – 23 octombrie 1918)

Guvernul General Constantin Coandă (24 octombrie – 28 noiembrie 1918)

Guvernul Ion I.C. Brătianu (29 noiembrie-1918 – 26 septembrie 1919)

Guvernul General Arthur Văitoianu (27 septembrie – 30 noiembrie 1919)

Guvernul Alexandru Vaida Voievod (1 decembrie 1919 – 12 martie 1920) 

Guvernul General Alexandru Averescu (13 martie 1920 – 16 decembrie 1921)

Guvernul Take Ionescu (17 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922)

Guvernul Ion I.C. Brătianu (19 ianuarie 1922 – 29 martie 1926)

Guvernul General Alexandru Averescu (30 martie 1926 – 3 iunie 1927)

Guvernul Barbu Ştirbei (4 iunie –  20 iunie 1927)

Guvernul Ion Brătianu (21 iunie – 24 noiembrie 1927)

Guvernul Vintilă I.C. Brătianu (24 noiembrie 1927 – 9 noiembrie 1928)

Guvernul Iuliu Maniu (10 noiembrie 1928 – 6 iunie 1930)

Guvernul George G. Mironescu (7 – 12 iunie 1930)

Guvernul Iuliu Maniu (13 iunie – 9 octombrie 1930)

Guvernul George G. Mironescu (10 octombrie 1930 – 17 aprilie 1931)

Guvernul Nicolae Iorga (18 aprilie 1931 – 5 iunie 1932)

Guvernul Alexandru Vaida Voievod (6 iunie – 10 august 1932)

Guvernul Iuliu Maniu (20 octombrie 1932 – 13 ianuarie 1933)

Guvernul Alexandru Vaida Voievod (14 ianuarie – 13 noiembrie 1933)

Guvernul Ion Ch. Duca (14 – 29 noiembrie 1933)

Guvernul dr. Constantin Angelescu (30 decembrie 1933 – 3 ianuarie 1934)

Guvernul Gheorghe Tătărescu (5 ianuarie – 1 octombrie 1934)

Guvernul Gheorghe Tătărescu (2 octombrie- 1934 – 28 august 1936)

Guvernul Gheorghe Tătărescu (29 august 1936 – 14 noiembrie 1937)

Guvernul Gheorghe Tătărescu (17 noiembrie- 28 decembrie 1937)

Guvernul Patriarh Miron Cristea (10 februarie – 29 martie 1938)

Guvernul Gheorghe Tătărescu (11 mai – 3 iulie 1940)

Guvernul Ion Gigurtu (4 iulie – 3 septembrie 1940) 

În cea mai frumoasă și idealizată perioadă a României, cea interbelică, datoria statului ajunsese, cam pe la mijlocul decadei, la un nivel enorm, de circa 11 miliarde de lei. S-au impus în timpul Guvernului Nicolae Iorga (18 aprilie 1931 – 5 iunie 1932) scăderi drastice de salarii cu 15% la angajații de la stat și concedierea a 30 % din funcționari. S-a ajuns în același Guvern Iorga, marele profesor, chiar la situația ca învățătorii, vreme de un an, să nu-și primească aproape deloc salariile. Iorga a demisionat din funcția de prim-ministru după ce, fiind la Mangalia, unde avea o casă, i-a replicat unui învățător ce-i spunea disperat că nu mai are cum trăi fără salariu: „Aruncă-te în mare”. A doua zi replica cinică a marelui cărturar Nicolae Iorga era pe prima pagină a ziarelor și Iorga a demisionat din funcția de premier. Este astăzi Nicolae Iorga hulit în România? Nicidecum. Este astăzi considerată o decadă neagră a istoriei României perioada interbelică, în care au avut loc pe plan național crize mari, inflație crescută, o scădere uneori foarte drastică a nivelului de trai al populației? Nicidecum. Este astăzi considerată politica partidelor românești în interbelic ca fiind o catastrofă? Nicidecum. Dar de ce oare?

Ceea ce contează cu adevărat din politică este proiecția viitorului

Au fost 29 de guverne în 20 de ani în România interbelică. S-au făcut asocieri politice, s-au dezlegat asocieri politice, iar s-au refăcut asocieri politice cum vedem azi asocierea dintre PNL și PSD făcută inițial drept USL, apoi desfăcută, iar refăcută azi. Liberalii care au făcut Unirea de la 1918 nu s-au putut impune nici ei singuri la guvernare, cum nu o pot face nici azi. Viața politică românească, cu toate formele ei de compunere și descompunere, s-a confruntat în interbelic nu atât cu inflația, cu scăderea nivelului de trai, ci cu un dușman mai perfid: bolșevismul. O lume mizerabilă acaparase cu putregaiul ei Rusia și tindea să acapareze și România. Dușmanul acesta pândește și azi în estul țării. De ce este idealizată de majoritatea românilor de azi perioada interbelică a țării, cu toate neajunsurile ei? Fiindcă în comparație cu ce a urmat a fost cu adevărat o perioadă bună. Da, intelectualii români au suferit pe plan material criza din perioada interbelică, dar pe plan spiritual erau liberi! Da, lucrătorii pământului au suferit pe plan material criza din perioada interbelică, dar nu li s-a luat dreptul la proprietate și dreptul la inițiativă! Da, datoria țării a crescut în perioada interbelică, dar suprafața țării era și ea la nivelul cel mai mare! De ce este azi perioada interbelică a României privită ca etalon al binelui național? Fiindcă o națiune se clădea atunci în civilizație pe un tărâm vast. Fiindcă a urmat barbaria și raptul de teritorii după perioada interbelică.

Azi, cu toate neajunsurile, cu datorii de stat mari, cu inflație crescută, cu nivel salarial încă mic în Educație, cu probleme multiple legate de fermieri, cu un nivel de trai nemulțumitor, cu o asociere politică a unora care s-au disociat cândva, să nu disperăm. Crizele acestea din societate, convulsiile acestea din politică sunt simptomele unor frisoane ce anunță prezența unui virus perfid în lume. Nu are nume fix, îi putem spune cum vrem: virusul anti-valorilor umane, virusul barbarismului, virusul ticăloșiei fără limite, virusul decăderii sufletești la nivelul animalității lipsite de orice urmă de regret. Bolnavi cu acest virus, cum au fost Lenin, Stalin și cum este astăzi Putin, vor să-l răspândească împrejurul lor, cât mai departe posibil. Și au găsit prin ce oameni să o facă pe teritoriul României și odinioară, cum găsește și azi Putin.

Idealizați perioada interbelică a României și nu greșiți. Închipuiți-vă că ați putea călători în timp și ați putea să vorbiți cu români de atunci, cu un intelectual, cu un țăran, cu un comerciant din perioada aceea, dar nu aveți mult timp pentru discuție, doar un minut în care să-i sfătuiți la ce să fie atenți. Probabil că în acel minut nu le-ați spune că Brătienii sunt răi, nici nu le-ați spune că Nicolae Iorga e rău, nici că asocierile într-o alianță a unor partide, altfel adversare politic, sunt o problemă. Le-ați vorbi despre pericolul războiului, le-ați spune să fie atenți să nu cadă în plasa stalinismului, le-ați spune să nu cadă în plasa extremismului. Pentru că acolo este pericolul major ce poate veni (cum a și venit după perioada interbelică…), nu în asocierea partidelor ce, cu toate neajunsurile lor, au în vedere menținerea unui mod înalt de civilizație. La fel vouă, dacă un om din viitor ar veni să vă vorbească, probabil că același sfat vi l-ar da. Nu cădeți în plasa putinismului, nu cădeți în plasa extremismului, nu repetați cea mai neagră perioadă din secolul trecut în istoria României! Mai bine cu partidul Brătienilor, decât cu de-alde Șoșoacă și semenii lor.

Hits: 7

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *