Fix de Centenar, statul român e în stare să dea Ardealul unor hoți din Ungaria (episodul 6)
Instanțele de judecată din România, nu „instanțele de judecată de la agenţia Deutsche Presse-Agentur”, se pare că vor ca Transilvania să fie răpită de vecinii noștri de la vest. În ciuda evidențelor acestea se încăpățânează să facă deseori jocuri străine României. Vă oferim câteva exemple.
Cum am prezentat și în episoadele anterioare, în puținele cazuri în care statul român s-a hotărât să facă ceva pentru recuperarea bunurilor pierdute în condiții de ilegalitate, apar rezistențe din partea instanțelor supreme, decise parcă să nu facă dreptate nici măcar în al nouălea ceas. Astfel, statul român a identificat circumstanțe care pot justifica inițierea de demersuri în justiție în contradictoriu cu beneficiarii legilor de reparație în favoarea cărora instanțele de judecată au dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărâri judecătorești definitive deși sub aspect probatoriu în aceste cauze a fost dovedită achitarea justei și prealabilei despăgubiri în temeiul Legii din 30 iulie 1921 pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
– Într-unul din aceste litigii s-a ridicat problema prescripției dreptului material la acțiune al Statului Român, discuțiile vizând mai exact momentul de la care începe să curgă termenul general de prescripție de 3 ani pentru a fi solicitată restituirea prețului exproprierii achitat de stat ignorându-se faptul că, instituțiile care reprezintă statul român (Ministerul Finanțelor Publice), nu au fost parte în litigiul soluționat definitiv în sensul obligării comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, la reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, în raport de dispozițiile art.25 din Legea nr.7/1996 în forma în vigoare la data republicării, care reglementează principiul opozabilității înscrierilor în cartea funciară, s-a apreciat că de la momentul intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al beneficiarilor legilor fondului funciar a început să curgă termenul de prescripție, fără a se ține seama că în speță nu au fost îndeplinite formalitățile cerute de lege pentru respectarea principiului relativității înscrierilor în cartea funciară. De asemenea, nu s-a avut în vedere faptul că dreptul de proprietate al beneficiarilor legilor de reparație nu a fost înscris în cartea funciară în care a fost inițial înscris și dreptul de proprietate al statului român și nici în cartea funciară rezultată ca urmare a conversiei cărții funciare vechi în care figurează ca ultim proprietar statul român. Or, în lipsa îndeplinirii formalităților cerute de Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.7/1996, nu se poate aprecia că termenul de prescripție curge de la momentul intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară al beneficiarilor legii fondului funciar.
Traseul complicat al unei decizii pe care o putem numi simplu: trădare de țară
În contextul prezentat se înscrie și litigiul inițiat de Statul român în contradictoriu cu moștenitorii lui Misckolczy Istvan și ai lui Misckolczy Josef soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție (dosar 2495/305/2014) prin Decizia nr. 3779/2018 (Complet ICCJ – AP2 Romanița Vrânceanu / Paula Pantea / Sorinela Alina Macovei). Din actele dosarului rezultă următoarele: prin cererea nr.84/15.09.2005, pârâta Kuharcz Sofia Maria și autoarea pârâților Zsuffa Levente și Zsuffa Borbala au solicitat Comisiei locale Covasna, în baza Legii nr.247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren deținute anterior de autorii acestora Miskolczy Istvan și Miskolczy Jozsef. Prin Hotărârea nr.14/B/2005, art.1, Comisia Locală Covasna a propus admiterea cererii nr.84/2005 și a cererii nr.175/2005 depusă de Kuharcz Sofia Maria și validarea pe anexa 37 Covasna a 310,12 ha pădure de pe urma autorilor Miskolczy Istvan și Miskolczy Jozsef. De asemenea, Comisa locală Covasna pentru aplicarea Legii 18/1991 a propus spre validare, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei Zsuffa Vera Agnes asupra suprafeței de 50 ha în calitate de moștenitoare a lui Miskolczy Jozsef, și asupra suprafeței de 45,39 ha în calitate de moștenitoare a lui Miskolczy Istvan.
Comisia Județeană, prin Hotărârea nr.590/2006, art.2, a respins propunerea Comisiei Locale raportat la împrejurarea că așa cum relevă actele aflate la dosar, terenurile au fost expropriate anterior anului 1945, în favoarea statului român. În motivare, Comisia Județeană a avut în vedere datele înscrise în CF 1604 Covasna, respectiv faptul că terenul a fost expropriat în anul 1931 în favoarea statului român în baza Hotărârii nr.508/1931 a Comisiunii de ocol pentru Expropriere Sfântu Gheorghe. Potrivit încheierii 899/09.03.1944, în baza Ordinului Ministerului Agriculturii nr.502117/944/I/C/1 terenul a trecut în proprietatea statului maghiar. În conformitate cu încheierea nr.642/21.05.1945, rezultă că în baza Legii nr.260/1945 asupra terenurilor litigioase s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea statului român. Astfel, terenul a fost înscris în proprietatea statului român prin expropriere și ulterior, în baza Legii nr.260/1945 privitoare la legislația aplicabilă în Transilvania de Nord, precum și la drepturile dobândite în acest teritoriu în timpul operațiunii ungare.
Împotriva Hotărârii nr.590/2006, au formulat plângere pârâtele, dosarul ajungând în cele din urmă la curtea de apel Brașov care a decis că nu contează faptul că există dovezi de plată aferente suprafețelor litigioase, hotărând și asupra punerii în posesie. Împotriva Deciziei civile nr.1258/Ap/06.07.2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice criticând hotărârea sub aspectul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune în condițiile în care pârâții nu au făcut mențiunea că apelul este îndreptat și împotriva încheierii interlocutorii prin care instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În motivarea cererii de recurs s-au învederat următoarele aspecte:
-Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că în speță efectul de opozabilitate a transmiterii dreptului de proprietate nu s-a produs față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice întrucât așa cum rezultă din actele anexate, în cartea funciară nr.28043 provenită din cartea funciară de pe hârtie cu numărul 1604, în care au fost evidențiate imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu, nu a fost intabulat dreptul de proprietate al beneficiarilor legilor de reparație Zsuffa Vera Agnes și Kuharcz Sofia Maria. Astfel, la solicitarea Ministerului Finanțelor Publice prin mandatarul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna privind notarea în cartea funciară a unui litigiu conex, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu Secuiesc a comunicat Încheierea nr.20835/15.09.2014 însoțită de extrasul de carte funciară de informare din data de 15.09.2014 din care rezultă cu evidență că la poziția B1 figurează ca ultim proprietar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Aceasta, în condițiile în care dreptul de proprietate asupra imobilelor în discuție se transmisese în patrimoniul intimaților din prezenta cauză încă din anul 2007. Mai mult decât atât, Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu Secuiesc a dispus notarea litigiului în cartea funciară nr.28043 în condițiile în care așa cum rezultă din corespondența purtată cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aceste imobile erau evidențiate în cărți funciare deschise ulterior. Suplimentar, s-a învederat instanței că așa cum rezultă din adresa nr.75/16.12.2015 comunicată instituției noastre de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu Secuiesc, încheierile prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în baza titlurilor de proprietate nr.4494/24.11.2008, 4493/24.11.2008, nr.7606/22.12.2008 nu au fost comunicate Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. Or, atitudinea pasivă a unui terț (Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu Secuiesc) nu poate atrage sancționarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Înalta Curte de Casație și Justiție a dat liber, printr-o singură sentință, la îmbogățirea nedreaptă
Astfel, rezultă că numai de la data comunicării către Ministerul Finanțelor Publice în calitate de reprezentant al statului român a încheierilor de carte funciară prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al autoarei pârâților și a pârâtei Kuharcz Sofia Maria, se poate prezuma că acesta a cunoscut transmiterea imobilelor în patrimoniul persoanele menționate anterior, și respectiv paguba pe care a suferit-o. Față de cele prezentate mai sus MFP a supus analizei instanței supreme următoarele aspecte:
- în CF nr.28043 nu a fost intabulat dreptul de proprietate al beneficiarilor legilor de reparație Zsuffa Vera Agnes și Kuharcz Sofia Maria;
- în anul 2014 Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Târgu Secuiesc notează litigiul conex cu privire la imobilele în discuție în CF nr.28043;
- încheierile prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în baza titlurilor de proprietate nr.4494/24.11.2008, 4493/24.11.2008, nr.7606/22.12.2008 nu au fost comunicate Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prezintă relevanță că, instanța de apel a reținut că „nu are relevanță exclusiv momentul de la care Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost înștiințat de dispozițiile deciziei civile numai la data de 20.05.2014 câtă vreme acesta putea și trebuia să cunoască despre această situație mult mai devreme, fie prin intermediul reprezentanților săi în teritoriu (comisiile de fond funciar, prefectul județului) fie prin intermediul instituțiilor centrale (Ministerul Internelor), fie urmare a caracterului public al evidențelor de carte funciară”.
Cu toate acestea, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul Statului Român. Astfel, în raport de hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în litigiul nr. 2495/305/2014, prin modul în care a fost soluționată problema de drept a prescripției, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, în situații similare celor analizate în cauza menționată, este în imposibilitate de a efectua demersuri prin care să obțină obligarea la restituirea prețului achitat în procedura de expropriere. Mai mult decât atât, în toate aceste cazuri, situația premisă o constituie pronunțarea unei hotărâri judecătorești pronunțată într-o cauză în care s-a ignorat de către magistrat modul în care bunul a intrat în proprietatea statului (cu plata unei juste despăgubiri) iar Ministerul Finanțelor Publice nu a fost parte în procedurile administrative/judiciare aferente procedurilor de reconstituire. Întrucât cauza nr. 2495/305/2014 nu are un caracter singular, prin modul de soluționare a cauzei nr. 2495/305/2014 s-au blocat orice posibile demersuri de recuperare a sumelor de bani plătite de stat în procedurile de expropriere.
Hits: 173