Turcia este portarul Mării Negre și mediatorul pe care nici Kievul, nici Moscova nu și-l permit să-l piardă
Turcia este singura țară din Europa care poate vorbi în același timp cu Kievul și cu Moscova, vinde drone Ucrainei și cumpără gaz din Rusia. Din acest echilibru fragil și-a construit rolul în război: nu aliat total, nu neutru total, ci intermediar indispensabil. Turcia poate fi definită ca:
1. Portarul Strâmtorilor
La 28 februarie 2022, la patru zile după invazia pe scară largă, Turcia a invocat Convenția de la Montreux din 1936 și a restricționat trecerea navelor de război prin Bosfor și Dardanele. Prin interpretarea strictă a prevederilor de război, Ankara a blocat întăririle navale din afară, dar a păstrat deschis tranzitul comercial. Pe 28 octombrie 2026, ministrul Apărării, Yașar Güler, a reafirmat că restricțiile de război rămân în vigoare cât timp continuă conflictul. Practic, nicio forță navală non-riverană nu poate intra în Marea Neagră fără acordul Turciei. Asta face din Ankara cheia securității maritime a întregii regiuni, inclusiv pentru România și Bulgaria.
2. Mediatorul
Cel mai concret rezultat al Turciei a fost Inițiativa pentru Cereale din Marea Neagră, semnată la Istanbul în iulie 2022, împreună cu ONU. Acordul a permis tranzitul a peste 33 de milioane de tone de cereale ucrainene din Odesa, pe o rută gestionată de Turcia.
Tot la Istanbul au avut loc primele negocieri directe și schimburile de prizonieri. Medierea continuă și în 2026. Pe 28 octombrie, președintele turc i-a transmis președintelui american , într-o convorbire telefonică, că Ankara este gata să contribuie la relansarea procesului diplomatic dintre Kiev și Moscova. În septembrie 2026, ministrul de Externe, Hakan Fidan, a trimis Kievului și Moscovei un proiect de memorandum pentru oprirea atacurilor asupra navelor civile din Marea Neagră, nu un armistițiu general, ci o înțelegere limitată, maritimă. Iar Kievul a cerut ca Europa și Turcia să fie incluse în discuțiile pentru încheierea războiului, aflat deja în al cincilea an.
3. Echilibristul
Turcia a sprijinit Ucraina militar, mai ales prin dronele Bayraktar TB2, devenite un simbol al rezistenței ucrainene în primele luni de război. În același timp, a refuzat să se alăture sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei și și-a păstrat legăturile energetice cu Moscova, prin TurkStream.
Comerțul bilateral cu Ucraina a ajuns la circa 8 miliarde de dolari în 2025, Turcia fiind al treilea partener comercial al Kievului. Relația cu Rusia rămâne însă vitală pentru energie, turism și comerț.
Tocmai această dublă dependență îi dă credibilitate de mediator, dar îi și limitează marja: Ankara nu poate merge până la capăt nici cu o tabără, nici cu cealaltă.
4. Garantul de după război?
Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO și capacități navale care ar putea proteja exporturile ucrainene din porturi ca Odesa. Ankara și-a condiționat participarea la o eventuală forță de reasigurare de existența unui armistițiu și de un mandat clar. În paralel, Turcia participă, alături de România și Bulgaria, la grupul trilateral de luptă împotriva minelor marine din Marea Neagră, extins acum și la protecția infrastructurii critice submarine.
În concluzie, Turcia nu a oprit războiul, dar fără ea războiul ar fi fost mai greu de dus și mai greu de încheiat. A ținut marea deschisă pentru comerț, a ținut Strâmtorile închise pentru escaladare și a ținut deschisă o ușă de negociere pe care, deocamdată, nimeni altcineva nu o poate ține.
