Trianon – 100 ani de la oficializarea europeană a României Unite
La 100 de ani de la oficializarea Unirii, prin tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), guvernanții români au decis să nu dea declarații de sărbătoare, să nu facă vreo ceremonie, să nu deschidă vreo șampanie, ca să nu creeze neplăceri liderilor maghiari, care în afară de utopica alipire a Transilvaniei la Ungaria nu au propus nimic notabil electoratului lor. Deși anul trecut Parlamentul României propusese ca ziua de 4 Iunie să devină ziua de „Sărbătoare a Trianonului” azi oficialii români preferă să tacă pentru a nu tulbura campania electorală a UDMR-ului. Tăcerea este răspunsul de stat propus de președintele Iohannis și de premierul Orban după un șir nesfârșit de declarații cu tentă revizionistă din partea liderilor UDMR sau a liderilor politici din Ungaria. Tăcerea actualei clase politice românești cu privire la tratatul de la Trianon lasă să se audă mai bine vocile pline de curaj ale unor români exemplari, care și-au spus tare păsul, speranța și bucuria și care au contribuit cu glasul lor și, uneori, cu jertfa lor, la Unirea consfințită la nivel mondial în 1920. La 100 de ani de la oficializarea Unirii vocile acestea răsună ca o simfonie puternică într-o sală în care spectatorii dorm în scaune, cu urechile astupate, de teamă să nu se dea de gol că le place ce aud:
Avram Iancu: „Să-și dea părerea Europa, iar popoarele civilizate să judece. Noi, cei asupriți de secole de nedreptate, luptăm pentru libertatea noastră. Vă rog să credeți, domnilor, că revoluția nu a izbucnit ca să înșele Austria. Ea este rezultatul nerecunoașterii naționalităților, al tiraniei și barbariei conservatorilor și aristocrației maghiare din Transilvania, pe care poporul nu o mai poate îndura.”
Preotul Ion Munteanu, din Măldărășul de Câmpie: „De acum încolo, Ardealul nu mai e Ardeal, ci România.”
Pamfil Șeicaru, ziarist, combatant în Primul Război Mondial: „Dintre toate statele ce proveneau din Imperiul Habsburgic, România a dovedit a fi cea mai unită, neavând nici o tendință de separatism. Întărindu-și unitatea spirituală și străduindu-se să păstreze intactă opera clădită prin atât de multe sacrificii. Dușmanii săi rămân aceiași. Fiecare român este conștient de prețul pe care trebuie să-l plătească dacă se lasă răpit de mrejele iluziei.
România este o mare și indestructibilă realitate în mers ascendent. Orice rătăciri vremelnice nu au putut și nu vor putea să-i schimbe destinul istoric.”
Constantin Giurescu, istoric: „Putem afirma, pe temei de documente, că necontenit, de la primele mărturii și până în vremea noastră, Transilvania a fost un adevărat rezervor etnic din care prisosul de populație românească al regiunii muntoase s-a revărsat peste hotare. Fenomenul aceste izbește pe toți cei ce cercetează mărturiile trecutului și realitatea de azi fără idei preconcepute.”
Hits: 125