Cum intrăm în Schengen – mic manual de calm și maturitate
E bună și un pic de revoltă din partea noastră, după refuzul pe care ni l-a servit cancelarul Austriei. Nu e clar dacă astfel, prin mica noastră revoltă, recuperăm ceva din pagubă. Probabil că nu recuperăm nimic. Ba poate mai și pierdem câte ceva. Dar măcar ne mai descărcăm supărarea. Și mai simțim și noi că suntem o națiune. De mult nu ni s-a mai întâmplat să ne unească ceva atât de mult. Dar, dincolo de revoltă, trebuie văzut care ne este interesul concret și cum ni-l vom satisface. Iar interesul nostru concret, ca țară, rămâne să aderăm la Schengen, nu să umflăm procentele partidelor extremiste prin acțiuni exagerate și fără consecințe practice. Prin urmare, ca cetățeni putem fi supărați și revoltați, dar ca țară nu ne avantajează să ne comportăm la fel. Ca țară, avem nevoie de responsabilitate mai multă și de supărare mai puțină. De mai puține emoții și de mai mult pragmatism. Adică avem nevoie să reluăm cât mai repede discuțiile, cu toate părțile, inclusiv cu Austria. Doar așa vom intra până la urmă în Schengen. Altă cale nu e, oricât ne-am revolta.
Se zice că adevăratul erou nu este cel care pleacă nechemat la război, ci cel care își ajută țara să treacă peste război. Sigur, nu e vorba de niciun război aici și nici de eroi nu avem nevoie – dar ați înțeles ideea. De boicotat, dacă vrem, boicotăm, dar pe persoană fizică. Ca țară însă, stăm calmi, maturi și negociem până intrăm. Supărarea trece, Schengen-ul rămâne.
Hits: 2