Pe modelul legislației votate ieri la Stockholm, de la București se va spune STOP acordării cetățeniei române cu acte dubioase
Ieri Parlamentul din Suedia a votat pentru modificarea constituției țării în sensul de a retrage cetățenia suedeză când e obținută prin fraudă sau dacă prin aceasta se amenință siguranța națională. Parlamentul din România are de votat un proiect oarecum asemănător. Se numește Proiectul B509/2026 și, contrar a ce deja propagă unii, NU fură drepturile basarabenilor, ci pune punct unei derogări acceptate timp de 15 ani. În perioada aceasta, cum se spune, „oricine a simțit românește a avut timp să își redobândească cetățenia”. Doar că pentru unii „a simți românește” a echivalat doar cu a avea acces liber spre piața muncii din spațiul Schengen. Proiectul de lege B509/2026 este astfel o inițiativă parlamentară ce propune tocmai resetarea regulilor de redobândire a cetățeniei pentru a nu mai permite „falsa românizare”. Evident, acest proiect a stârnit o bruscă și acidă campanie împotriva lui, cu atacuri directe la instituțiile statului român. Se marșează pe ideea că România, în loc să combată corupția din Autoritatea Națională pentru Cetățenie, fură drepturile basarabenilor…. Este o teză falsă, care nu rezistă la testul cifrelor, nici la litera legii, nici la realitatea din teren.
1. Iată cifrele unui mecanism sufocat
Pentru a înțelege de ce Bucureștiul discută despre strângerea cadrului normativ, este necesară o analiză a datelor oficiale furnizate de Autoritatea Națională pentru Cetățenie. Între anii 2018 și începutul lui 2025, au fost înregistrate peste 460.000 de cereri de redobândire a cetățeniei române, în principal în baza art. 11 din Legea 21/1991.
Anul 2018 a adus 93.783 de cereri, iar 2019 a fost vârful absolut, cu 96.174 de cereri înregistrate într-un singur an. În perioada 2020-2021, cumulată, au fost depuse 59.578 de cereri, scăderea fiind cauzată de restricțiile pandemice. În 2023-2024, au fost depuse alte 89.331 de cereri, dar sub 5% dintre ele au fost soluționate. Stocul restant a depășit 110.000 de dosare. În spatele acestor întârzieri nu stă așa-zisa lipsă a capacității administrative, ci însăși multiplicarea dosarelor cu documente de stare civilă dubioase sau falsificate, precum și dezvoltarea unei rețele specifice de intermediari. Așadar, a deveni român ajunsese să fie o afacere cu pașapoarte de liberă circulație în UE.
2. Din perspectiva legii lucrurile stau cam așa
Mecanismul central a fost construit pe Legea cetățeniei nr. 21/1991. Articolul 11 a permis descendenților până la gradul al III-lea ai foștilor cetățeni români care au pierdut cetățenia din motive neimputabile, efectul anexării teritoriale din 1940, să redobândească cetățenia fără obligația de a locui pe teritoriul României.
Noutatea proiectului B509/2026 este următoarea: inițiativa elimină din textul articolelor 10 și 11 extinderea automată către descendenți, fii, nepoți, strănepoți, stră-stră-nepoți ai stră-stră-stră-nepoților…. Procedura simplificată rămâne aplicabilă strict persoanelor care au deținut personal cetățenia română și au pierdut-o neimputabil. Astfel, reparația morală devine un drept cu caracter personal, nu o moștenire transmisibilă la nesfârșit sute de ani.
La peste opt decenii de la evenimentele istorice din 1940, extinderea la a patra sau a cincea generație, evident, nu mai justifică caracterul reparatoriu inițial.
3. Realistic vorbind, niște români au avut timp destul 15 ani să-și amintească ce identitate au…
Susținătorii proiectului B509/2026 subliniază un fapt de ordin practic: cadrul permisiv a funcționat neîntrerupt timp de peste 15 ani, de la optimizarea procedurilor din 2009-2010. Persoanele care au păstrat o legătură identitară și de atașament față de statul român au avut la dispoziție o perioadă mai mult decât suficientă pentru depunerea actelor.
Ceea ce închide B509/2026 nu este viitorul celor care și-au asumat identitatea românească, ci portița speculativă a celor care, timp de 15 ani de proceduri ultra-simplificate, nu au manifestat niciun interes față de România, dar își descoperă brusc rădăcinile atunci când au nevoie de un pașaport european de liberă circulație.
Și paradoxul demografic susține proiectul B509/2026
Schimbările demografice profunde din ultimul secol infirmă ipoteza că fondul de solicitanți ar putea fi inepuizabil fără a altera substanța legăturii de cetățenie. Datele statistice oficiale arată o contractare severă a populației din teritoriile istorice vizate. Recensământul din 1930 înregistra în Basarabia 2.864.672 de locuitori. Datele oficiale din 2025 ale Biroului Național de Statistică arată pentru Republica Moldova circa 2.380.000 de locuitori. Este o scădere netă de peste 480.000 de persoane, adică 16,9%. Raportat la numărul total de cetățenii deja acordate post-1991, peste 1 milion, rezultă că majoritatea persoanelor eligibile și interesate au parcurs deja procedura. Bazinul demografic inițial s-a redus consistent. Prin urmare, menținerea excepțiilor pentru descendenți îndepărtați nu se mai justifică demografic.
Iar dacă vorbim de corupție pe cetățenie, e mai degrabă în Moldova decât în România
Unul dintre cele mai comode clișee vehiculate în spațiul public este acela că blocajele masive de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie (ANC) ar fi rodul corupției funcționarilor români. Este o pistă falsă, menită să mute responsabilitatea acolo unde nu este cazul. Realitatea operativă din teren este alta: problema nu este în birourile din București, ci în rețelele de intermediari și în complicitățile administrative din afara granițelor. Mii de dosare depuse în ultimii ani conțin extrase de stare civilă falsificate sau certificate reconstituite pe baza unor date fictive de peste Prut. Acolo e sursa falsurilor! Așa au ajuns să ceară și uneori să obțină cetățenia română persoane fără nicio legătură reală cu spațiul românesc, inclusiv cetățeni din Federația Rusă sau Ucraina care și-au inventat bunici născuți în Basarabia interbelică. Statul român a fost transformat DOAR într-un filtru de verificare pentru falsurile produse în alt stat, consumând resurse uriașe pentru a depista fraude pe care autoritățile emitente nu au vrut sau nu au știut să le oprească. Dosarele problematice și suspecte sunt apanajul petenților care vin cu documente falsificate, adesea cu concursul autorităților emitente din Republica Moldova. A păstra o lege permisivă în fața unei asemenea industrii a falsului este o vulnerabilitate majoră de securitate la granița UE și a spațiului Schengen.
Și să mai subliniem un aspect pozitiv din proiectul de lege: dreptul copiilor nu este atins cu nimic!
O altă teză falsă aruncată în dezbatere este că B509/2026 ar rupe, vaaaii, legătura generațională și ar condamna copiii familiilor de peste Prut să rămână în afara cetățeniei române…. Această afirmație reprezintă o manipulare juridică grosolană. Articolul 5 din Legea 21/1991, dobândirea prin naștere, rămâne neatins. Copiii născuți din cel puțin un părinte cetățean român sunt cetățeni români de drept, prin jus sanguinis. Peste 1.000.000 de basarabeni având deja cetățenia, copiii lor o primesc automat! Vizate de reformă sunt doar articolele 10 și 11, derogările speciale. Proiectul elimină doar excepția pentru adulții la a treia sau a patra generație care nu au avut niciodată cetățenia și nu au manifestat vreun atașament real.
Să vedem mai clar cazul Suediei
Pe 11 noiembrie 2026, adică ieri, Parlamentul de la Stockholm a dat un vot istoric, cu o majoritate zdrobitoare de 292 de voturi la 51: Suedia își modifică propria Constituție pentru a putea retrage cetățenia persoanelor care au obținut-o prin fraudă sau care amenință securitatea națională. Unul dintre cele mai permisive state europene a tras frâna de mână. Mesajul este limpede: cetățenia nu este un suvenir administrativ, ci un contract de încredere, iar când fundația acestuia este viciată prin fals, statul are datoria să se apere.
În acest nou climat european de luciditate instituțională se înscrie și dezbaterea din România. Comparația cu decizia Suediei pune în lumină o diferență uriașă de maturitate statală. Dacă la Stockholm clasa politică a înțeles că până și textul constituțional trebuie adaptat pentru a nu permite abuzarea cetățeniei și importul de riscuri de securitate, la București simpla încercare de a aduce Legea 21/1991 în realitatea anului 2026 este întâmpinată cu lozinci populist-sentimentale. Oare de ce?…
Tradus din modelul suedez, o cetățenie pe care statul nu o poate apăra împotriva fraudei ajunge, în final, să nu mai valoreze nimic.