Granița de la Marea Neagră, sub presiunea dronelor: cum vede România amenințarea și cum o poate opri

În toamna lui 2026, Marea Neagră a devenit frontul unde se testează, aproape săptămânal, capacitatea României de a detecta și doborî drone. Nu este vorba despre un gard fizic, ci despre o graniță maritimă formată din ape teritoriale, zonă contiguă și Zonă Economică Exclusivă, unde țintele sunt mici, rapide, ieftine și greu de deosebit de traficul civil.
Escaladarea a fost analizată oficial la 22 octombrie, când Consiliul Suprem de Apărare a Țării a discutat încălcările spațiului aerian național și lovirea cu drone a unor nave comerciale în apele teritoriale ale României și în imediata apropiere a acestora. Concluzia CSAT a fost că prioritățile strategice sunt dezvoltarea accelerată a supravegherii maritime, combaterea minelor marine și intervenția eficientă împotriva dronelor care pătrund neautorizat în spațiul aerian și maritim național.

De ce este România atât de expusă
România împarte cu Ucraina o graniță de 649 km, din care 343,9 km de-a lungul Dunării și 31,7 km de graniță maritimă în Marea Neagră. Această proximitate face ca atacurile rusești asupra porturilor ucrainene de la Dunăre și Marea Neagră, Izmail, Reni sau Chilia Nouă, să se desfășoare la câțiva kilometri de teritoriul românesc.
Presiunea a crescut vizibil în 2026. Ministrul Apărării, Radu Miruță, a raportat 35 de incursiuni neautorizate cu drone în România în 2026, față de nouă în 2025, iar forțele române au doborât șase drone în acest an, față de niciuna în 2025. Forțele Navale Române au indicat, la rândul lor, că de la începutul războiului din Ucraina au înregistrat 165 de atacuri aproape de frontiera României, 54 de incursiuni neautorizate cu drone, șase drone doborâte și numeroase fragmente sau sisteme recuperate ori neutralizate.
În octombrie, amenințarea s-a mutat și mai clar pe mare. Drone rusești au lovit cel puțin o duzină de nave comerciale în Marea Neagră în ultimele săptămâni, iar cel puțin 30 de marinari au fost uciși sau sunt dați dispăruți, potrivit serviciilor de urmărire maritimă și guvernelor României și Bulgariei. Unele atacuri au avut loc aproape de apele teritoriale ale României și Bulgariei sau chiar în interiorul lor.
Trebuie spus limpede: atribuirea imediată a atacurilor asupra navelor se sprijină, în principal, pe autoritățile române, iar dovezi publice independente care să identifice tipul exact de dronă responsabilă pentru fiecare navă lovită nu au fost publicate în toate cazurile.

Cu ce drone vine amenințarea

Cel mai mare salt calitativ este trecerea de la dronele lente, cu elice, la dronele cu reacție din familia Geran. Geran-4, potrivit informațiilor publicate de serviciul de informații militare al Ucrainei, poate manevra la 300-400 km/h, cu o viteză maximă de 500 km/h, poate urca până la 5 kilometri altitudine și poate transporta focoase de circa 50 de kilograme sau o variantă termobarică mărită de 90 de kilograme, cu o rază operațională estimată la 450 de kilometri. Rusia a început utilizarea sa în luptă în mai 2026, ca răspuns la eficiența tot mai mare a dronelor interceptoare ucrainene.
Diferența față de generația anterioară este decisivă pentru apărare: un Geran-2 cu elice zboară la circa 185 km/h, în timp ce un Geran-4 cu reacție poate ajunge la 500 km/h. Asta înseamnă mai puțin timp de reacție, mai puține șanse pentru un interceptor lent și o fereastră de decizie măsurată în minute, nu în zeci de minute.
Pe mare, amenințarea este dublă: drone aeriene care lovesc nave și drone navale, ambarcațiuni fără echipaj încărcate cu exploziv, care se apropie la nivelul apei, cu semnătură radar mică. La acestea se adaugă minele marine în derivă, care au devenit o amenințare permanentă pentru navigație și pentru infrastructura energetică offshore.

Monitorizarea: un sistem în straturi, nu un singur radar

Securizarea graniței maritime nu se face cu un singur senzor, ci prin suprapunerea mai multor surse: radare terestre, avioane de supraveghere, sisteme de coastă, nave de patrulare și informații aliate.
1. Radare terestre și supraveghere aeriană aliată
România folosește radare de supraveghere cu rază lungă AN/FPS-117 împreună cu 17 sisteme de rază medie TPS-79(R), coproduse pentru programul „Gap Filler”, pentru a monitoriza spațiul aerian din jurul țării. Acestea sunt completate de radare aliate și de aeronave de avertizare timpurie. Avioanele NATO AWACS au efectuat sute de zboruri de patrulare de-a lungul flancului estic, inclusiv deasupra Mării Baltice și Mării Negre, și au monitorizat spațiul aerian de deasupra Ucrainei. Din septembrie 2025, flota AWACS a contribuit la Eastern Sentry, activitatea multidomeniu care întărește flancul estic al NATO. Un avion care zboară la 9.150 de metri are o zonă de supraveghere de peste 312.000 de kilometri pătrați, cu detecție a țintelor de joasă altitudine până la 400 km și a celor de altitudine medie până la 520 km.
După valul de atacuri din octombrie, NATO a anunțat trimiterea în Marea Neagră de aeronave suplimentare de patrulare maritimă, sisteme radar, drone, personal de informații și specialiști pentru analize criminalistice ale explozibililor. În regiune au operat un avion francez de patrulare maritimă Atlantique 2 și, potrivit presei de la Sofia, o aeronavă americană de recunoaștere P-8 Poseidon în largul coastei bulgare.
2. Supravegherea coastei: SCOMAR, TRITON și Black Talon
La coastă, Poliția de Frontieră operează sistemul SCOMAR, pregătit permanent pentru supraveghere și monitorizare 24 de ore din 24, 7 zile din 7, oferind o imagine tactică a suprafeței apei, a activității aeriene și a situației terestre. Unitățile de supraveghere de coastă sunt formate din radare, senzori electronici și optici și senzori radio, care transmit informații către centrele de comandă și control.
Limita este cunoscută și recunoscută oficial: a clarificat retrospectiv că SCOMAR este destinat supravegherii maritime a Gărzii de Coastă, nu ca sistem militar antidronă, iar drona implicată în incidentul din Portul Constanța era de dimensiuni mici și avea o semnătură radar redusă, caracteristici diferite de profilul navelor pentru care SCOMAR este optimizat. Cu alte cuvinte, SCOMAR vede bine navele, dar vede prost ambarcațiunile mici, joase și lente.
De aceea au apărut sisteme dedicate. Două sisteme TRITON de detecție a dronelor maritime au devenit pe deplin operaționale în Portul Constanța la 28 iulie, poziționate la digurile de nord și de sud, operate de specialiști ai producătorului american Ocean Aero Inc.
Programul Black Talon, implementat în cooperare cu Marina SUA, este testat mai întâi la Constanța și urmează să fie folosit și la Mangalia, Brăila și Tulcea. Sistemul are o rază operațională de 10 km, supraveghere la 360 de grade și include senzori, radar 3D modern, componente electro-optice și un sistem pasiv de detecție a emisiilor electromagnetice. În plus, echipamente Sentinelle, destinate monitorizării mediului subacvatic la adâncimi de peste 50 de metri, vor fi instalate pentru amenințările de sub apă.
3. Supravegherea pe mare
Pe mare, Forțele Navale desfășoară patrule constante cu fregate, nave auxiliare și scafandri EOD, în coordonare cu Garda de Coastă. Turcia, România și Bulgaria cooperează prin Grupul operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră, înființat în 2024. În iulie 2026, cele trei țări și-au extins mandatul misiunii de la deminare și siguranță a navigației la protecția infrastructurii critice submarine. Miniștrii apărării au semnat amendamentul la memorandumul grupului la Ankara, pe 8 iulie, pe marginea summitului NATO.
Acest strat naval este esențial pentru Neptun Deep, proiectul de gaze offshore care urmează să ajungă la primele livrări în 2027. România a anunțat că va avea capabilități avansate de detecție în Marea Neagră până în 2027, inclusiv radare, drone și senzori, pentru a ști mult mai bine ce se întâmplă în larg. O parte din capabilități vor fi finanțate prin inițiativa europeană SAFE, prin care România va putea accesa 16,6 miliarde de euro între 2026 și 2030.

Neutralizarea: de la decizie la foc, bruiaj sau preluarea controlului

Neutralizarea nu începe cu tragerea, ci cu identificarea, evaluarea riscului colateral și decizia legală.
Cadrul legal: cine decide și când se poate trage
Legea nr. 73 din 2025 oferă cadrul legal pentru doborârea dronelor și a vehiculelor aeriene care pătrund neautorizat în spațiul aerian național, în condițiile art. 18: măsurile sunt dispuse în raport cu nivelul amenințării, după ce au fost luate în considerare toate circumstanțele specifice și ținând cont de prioritatea protejării vieții persoanelor, ultima soluție posibilă fiind nimicirea aeronavei care utilizează neautorizat spațiul aerian național. În baza aceleiași legi, ministrul apărării a semnat, în iulie 2025, ordinul prin care autorizarea de doborâre a dronelor revine comandanților desemnați prin planurile de operații. În cazul aeronavelor militare cu pilot și al dronelor, decizia privind doborârea este la comandantul misiunii de identificare și interceptare, în timp ce în cazul aeronavelor civile, decizia îi aparține ministrului.
Acest principiu al proporționalității s-a văzut pe 13 septembrie 2025, când o dronă Geran a pătruns în spațiul aerian al României la ora 18.05 și a fost interceptată de două F-16 care executau patrulare în nordul Dobrogei. Drona a orbitat aproximativ 50 de minute, iar piloții au primit autorizarea de a doborî ținta, însă în momentele în care au avut contact direct, au evaluat riscurile colaterale și au decis să nu deschidă focul. În sprijin au venit și aliați germani dislocați la Mihail Kogălniceanu cu două Eurofighter Typhoon, care au monitorizat zona până la ora 21.30.
Neutralizarea aeriană: F-16 și racheta scumpă contra dronei ieftine
Când decizia este de doborâre, instrumentul principal rămâne avionul de luptă aflat în alertă de reacție rapidă.
Pe 17 octombrie, două F-16 au decolat de la Baza 86 Aeriană Borcea la 17:43, după ce radarele au detectat ținte la circa 120 de kilometri est de Insula Șerpilor. Prima dronă a intrat în spațiul aerian național la 17:59 și a fost distrusă două minute mai târziu, iar a doua dronă, în aceeași zonă, a fost angajată și doborâtă la 18:05, la 4 minute după intrarea în spațiul aerian național, la 20 km est de Sulina.
Problema este costul asimetriei. F-16-urile românești au doborât patru drone din 24 iulie, iar primele trei au costat fiecare o rachetă AIM-9X Sidewinder la circa 400.000 de dolari, în timp ce dronele de tip Shahed costau Rusia între 20.000 și 50.000 de dolari bucata. Nota totală pentru trei zile de interceptări a fost estimată la circa 1,2 milioane de dolari doar pentru rachete, sau 1,5 milioane de euro cu orele de zbor incluse.
Aceasta este dilema strategică a întregii apărări: poți câștiga fiecare interceptare și totuși să pierzi războiul economic al muniției, dacă fiecare dronă ieftină consumă o rachetă scumpă și ore de zbor ale unui avion de luptă.

Neutralizarea terestră: tunuri, rachete și interceptoare ieftine
De aceea, România construiește un strat terestru mai ieftin și mai apropiat de țintă. Contractul de 5,7 miliarde de euro cu Rheinmetall include 24 de sisteme Skyranger 35, șapte sisteme Skynex și două tunuri Millennium pentru apărare aeriană maritimă. Skyranger 35 este proiectat special pentru a angaja muniții de tip loitering, roiuri de drone și amenințări aeriene convenționale din imediata apropiere, fiind echipat cu un tun revolver de 35 mm de mare precizie și muniție programabilă AHEAD, combinat cu radar și sisteme electro-optice de urmărire. În paralel, România a selectat sistemul SPYDER al companiei Rafael pentru protecție împotriva amenințărilor aeriene de rază scurtă și medie, în cadrul unui acord strategic estimat la peste două miliarde de euro. Acordul acoperă lansatoare, interceptoare, sisteme radar, instruire și sprijin logistic, iar livrarea primelor sisteme este așteptată în termen de 36 de luni de la semnare. SPYDER este proiectat să intercepteze o gamă largă de amenințări aeriene, inclusiv aeronave, elicoptere, vehicule aeriene fără pilot și muniții ghidate de precizie.
Un al treilea strat, deja integrat, este sistemul american Merops, pus la dispoziția României în cadrul Parteneriatului Strategic bilateral. Merops este descris ca o soluție bazată pe algoritmi de inteligență artificială, proiectată să detecteze, să urmărească și să neutralizeze ținte aeriene mici, de joasă altitudine. Sistemul include radar, lansator, stație de control la sol și un interceptor de 15.000 de dolari care poate atinge viteze de peste 175 mph.
Atenție însă la limită: un interceptor de 175 mph, circa 280 km/h, este util contra dronelor lente, dar un Geran-4 la 500 km/h îl depășește. Soluția nu este un singur sistem ieftin, ci un amestec de sisteme: interceptoare ieftine pentru țintele lente, tunuri și rachete pentru țintele rapide și avioane pentru țintele care scapă de primele straturi.

Neutralizarea non-cinetică: bruiaj, preluare de control și război electronic
Cea mai discretă, dar poate cea mai importantă schimbare, este trecerea de la „distruge” la „preia controlul”. Sistemul Black Talon permite nu doar detecția dronelor, ci și lovirea dronei sau preluarea controlului asupra aparatului, potrivit contraamiralului Ciprian Mandachi, comandantul Portului Militar Constanța. Sistemul face posibilă întreruperea legăturii dintre dronă și operatorul său și poate bruia legătura dintre operator și dronă. Oficialii portuari au precizat că soluția aleasă se bazează pe preluarea cibernetică prin radiofrecvență, mai degrabă decât pe bruiajul pe spectru larg, o abordare non-cinetică ce permite preluarea controlată a unei drone neautorizate și redirecționarea ei către o zonă sigură prestabilită, fără a perturba comunicațiile legitime esențiale pentru operațiunile portuare. Sistemul oferă detecție continuă la 360 de grade prin amprentarea RF, localizează atât aeronava, cât și poziția pilotului, și exploatează protocolul propriu de comandă al dronei pentru a prelua controlul.
Războiul electronic funcționează însă în ambele sensuri. În timpul exercițiului NATO Ramstein Legacy din iunie 2024, la Constanța, a fost detectat bruiaj GPS care a afectat unele drone, iar un dispozitiv de control arăta că operatorul s-ar afla în Crimeea, deși drona era în Constanța, ceea ce era fizic imposibil. Datele GPSJam au arătat un nivel ridicat de interferență GPS care a cuprins toată Constanța în ambele zile ale exercițiului. Asta înseamnă că orice sistem care se bazează doar pe GPS poate fi păcălit, deviat sau orbit.

Neutralizarea pe mare: EOD și distrugere controlată
Pentru dronele aflate în derivă sau eșuate, metoda este adesea cea mai simplă și cea mai sigură: distrugere controlată de către scafandri EOD.
Pe 11 august 2026, Forțele Navale Române au distrus controlat două sisteme aeriene fără pilot aflate în derivă în Marea Neagră, în Zona Economică Exclusivă a României. În zonă a fost trimisă o navă a Gărzii de Coastă, având la bord o echipă specializată în intervenții EOD din cadrul Forțelor Navale. Pe 20 august, militarii români au distrus o dronă navală încărcată cu exploziv la câteva sute de metri de platforma Neptun Deep, situată la 80 de mile est de Constanța.

Ce se testează acum pentru viitor
La Poligonul Capu Midia, în aprilie, NATO a organizat primul eveniment Layered Counter-UAS Initiative Crucible, reunind aproximativ 500 de militari și peste 215 sisteme tehnice într-un mediu de experimentare menit să accelereze trecerea de la demonstrație la desfășurare operațională. Testele, pe o suprafață de 2,5 kilometri, au inclus radare, senzori acustici, detectoare de radiofrecvență, instrumente de război electronic și efectori cinetici și non-cinetici, iar scenariile au inclus roiuri de drone zburând deasupra Mării Negre. Printre sistemele demonstrate s-a numărat și sistemul Sky Dome, prezentat de firma românească Optoelectronica împreună cu compania israeliană SkyLock, care încorporează o componentă laser cu energie dirijată alături de straturi de detecție radar, electro-optic/infraroșu și acustic, cu o rată de interceptare de 100% raportată în exercițiu.
Este important să separăm exercițiul de luptă: 100% într-un poligon nu înseamnă 100% într-o noapte cu vânt, bruiaj și ținte multiple. Dar arată direcția: apărarea viitorului va fi un amestec de radar, acustic, RF, optic, laser, bruiaj și interceptoare, toate legate într-o singură arhitectură de comandă și control.
O clarificare necesară: sistemul Aegis Ashore de la Deveselu, operațional din 2016, face parte din apărarea NATO împotriva rachetelor balistice, nu este un sistem antidronă. Confuzia este frecventă în dezbaterea publică, dar cele două misiuni cer senzori, timpi de reacție și interceptoare complet diferite.

Concluzie: granița nu se închide, se face mai greu de străpuns
Securizarea graniței României la Marea Neagră nu înseamnă oprirea fiecărei drone, ci creșterea costului pentru cel care o trimite și reducerea timpului în care România o vede, o înțelege și o neutralizează.
Astăzi, România vede amenințarea prin radare terestre vechi, completate de AWACS, avioane de patrulare maritimă, SCOMAR, TRITON și Black Talon, și o oprește, în principal, cu F-16 și rachete scumpe, plus distrugeri controlate pe mare. Mâine, dacă planurile CSAT, Eastern Sentry, hub-ul de securitate la Marea Neagră și achizițiile prin SAFE se concretizează, apărarea ar trebui să arate altfel: mai multe straturi ieftine jos, tunuri și interceptoare pentru roiuri, preluare de control prin RF în porturi și protecție dedicată pentru Neptun Deep și pentru rutele comerciale spre Sulina și Constanța.
Până atunci, vulnerabilitatea rămâne reală: o dronă de 50.000 de dolari poate închide un port, poate scufunda o navă civilă și poate obliga un stat NATO să consume o rachetă de 400.000 de dolari. Tocmai de aceea, bătălia decisivă nu este doar cea din aer sau de pe mare, ci cea a costului, a timpului de reacție și a capacității de a vedea amenințarea înainte ca ea să ajungă deasupra țintei.